epitaf târziu

Zilele trecute am stat de vorbă cu Emeric Imre (cum care Emeric Imre? Nebunu’ de alb, tre’ să-l știți) care mi-a povestit cum a compus el melodia asta sensibilă și melancolică, și alte 270 (!) de piese una și una.

Mi-a și cântat, alături de Florentin Budea, gazda noastră – un alt folkist de mare talent, pe care promit să-l postez aici după ce editez înregistrarea, și după-amiaza aia de duminică a fost una în care m-am bucurat că meseria asta mă lasă să trăiesc și momente frumoase, că de explozii la mină ori de sărăcie mi-e lehamite să mai scriu.

Buuun! Acuma că am făcut prezentările, vă las să ascultați cântecul cu care Emeric zicea că  a fost cenzurat mai demult. De ce i-am zis postării „epitaf târziu” ? Păi, ascultați melodia și ziceți-mi după aia dacă putea Adrian Păunescu să își ia la revedere mai frumos decât în versurile astea…

LATER EDIT: am zis Nebun de Alb? Mai jos aveți varianta live & unplugged, care s-a întâmplat la Petroșani, într-un eveniment privat și exclusivist :). Imaginea și montajul de frate-meo.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;epitaf târziu&8221;

  1. Ne cunoastem destul de bine, zic eu, deci nu e nevoie sa-ti mai spun ca vocabularul meu este mult prea sarac pentru a exprima ceea ce am vazut. Pot sa-ti spun doar ca de azi dimineata pustiul meu o asculta neintrerupt. Se pune?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s